Salvarea rinocerilor

      Exista cinci specii de rinoceri, fiecare fiind in pericol din cauza pierderii habitatului si a braconajului. Din 1970, 90% din rinoceri au disparut. Cel mai rar rinocer este rinocerul de Jawa, reprezentat acum de doar 50 de specimene. Mai demult era un daunator de Jawa, mancand culturile popoarelor din padurile tropicale. Rinocerii se inmultesc in captivitate si se elibereaza ulterior in salbaticie. Rinocerul de Sumatra, care este limitat doar la Sumatra, are 550 de indivizi in salbaticie si acum este crescut si in captivitate in Anglia. Rinocerul indian, alb si negru au habitate mai secetoase si mai deschise, de asemenea exploatate de catre om. Populatiile rinocerului indian s-a redus de la 2.000 de indivizi in salbaticie: populatia rinocerului negru din Africa a scazut de la 65.000 in anii 1970 la mai putin de 2.500.Scaderea populatiilor se datoreaza exclusiv braconajului pentru coarne pentru a satisface cererea de pumnale ceremoniale in Orientul Mijlociu si de medicamente in Asia de sud-est. Masurile de protectie a rinocerului negru includ garzile inarmate pentru urmarirea braconierilor, redistribuirea rinocerilor pentru a forma grupuri mai eficiente si vanzarea permiselor pentru vanatorii de vanat mare pentru impuscarea masculilor batrani. Rinocerii albi din Afica de Sud au fost salvati de la disparitie in 1960 printr-un program de inmultire. Populatia numara acum peste 7.000 de indivizi. S-a incercat taierea coarnelor animalelor pentru a le face mai putin atragatoare pentru braconieri, insa braconajul continua. In 1992 pentru a salva ultimi rinoceri din Zimbabwe, Fundatia Inernationala pentru Rinoceri a transpotat 20 de rinoceri in Texas, Florida si in New South Wales (Ausralia), pentru refacerea populatiilor departe de braconieri, si eliberarea ulterioara in Africa. Fundatia intemeiaza si refugii si furnizeaza elicoptere pentru prinderea braconierilor si bani pentru patrule antibraconaj.